Excursie la Poarta Zmeilor sau De ce mergem la munte

Excursie la Poarta Zmeilor sau De ce mergem la munte

Excursie la Poarta Zmeilor sau De ce mergem la munte?

“De ce urcăm munții? Pentru că există!” Aceasta e cea mai bună definiție, dată de un celebru alpinist, George Mallory!

Iar eu aș completa: petru că asta ne place! Nu trebuie să dai multe explicații pentru ceea ce îți place, la fel cum nu poți contesta că exiști!
Nu trebuie să convingi pe nimeni să vină la munte, trebuie doar să îi găsești pe oameni care merg la munte și să te alături lor!

“Să mergi iarna la munte e dificil și periculos!”

Așa circulă o vorbă! Și în plus pierzi feed-ul de pe Facebook!

E mai comod să te declari “lovit”, obosit de la serviciu și să petreci un weekend liniștit la căldura camerei!

Așa este, până la un punct. Dacă nu ești pregătit fizic, psihic și cu echipamentul necesar, mersul la munte iarna poate provoca dificultăți majore!
Doar că noi mergem pe trasee pe care le cunoaștem, fără pericol de avalanșe, în zone în care siguranța participantului nu este pusă în pericol! În fiecare excursie punem în aplicare experiența acumulată în cei 30 de ani de excursii la munte, ajutat de către Ionuț, un om de încredere.

Cu toate acestea, pentru a parcurge traseul e nevoie de puțină condiție fizică și răbdare, căci pe traseu pot apărea tot felul de lucruri neprevăzute, pe care trebuie să le rezolvăm împreună.

Pe munte nu poți merge ca la o întâlnire cu amicii la Mall, adică stai cât stai și pleci când dorești! Dacă am plecat să parcurgem traseul împreună însemnă ca va trebui să îți asumi și tu responsabilități, adică să ai grijă de tine și apoi daca se poate și de cei din jur!

Normal că organizatorii au răspunderea majoră, dar și participanții la o asemenea excursie trebuie să fie conștienți de faptul că pe munte formăm un grup și va trebui ca la finalul excursiei să ajungem cu toții cu bine acasă!

În încheierea discursului, înainte de a trece la prezentarea excursiei să trecem în revistă și beneficiile mersului la munte:

-vei vedea locuri noi, deosebite, sălbatice, izolate, pe care nu le poți vedea într-o excursie cu autocarul sau cu autoturismul!

-mișcarea în natură te ajută la prevenirea bolilor, prin efectuarea de exerciții fizice. Astfel, mersul regulat la munte îți întărește organismul, protejându-te de boli. Aerul curat al muntelui îți va da energie pentru o nouă săptămână petrecută la birou, între betoane!

-pentru că ai nevoie să colaborezi cu ceilalți participanți, mersul pe munte te va învăța cum să lucrezi în echipă, cum să treci peste anumite greutăți ivite și să găsești rapid soluțiile necesare.

-vei lega prietenii noi, cu oameni care împărtășesc același valori ca și tine. Astfel, vei cunoaște oameni din diverse domenii de activitate, care îți pot oferi informații interesante.

-te ajută la orientare, la luarea de decizii rapide.

-vei dobândi cunoștințe temeinice de geografie, biologie, geologie, ecologie, istorie

-vei putea să culegi plante aromatice, medicinale și ciuperci- bineînțeles după ce vei afla cum le poți identifica!

 

Bedeleul este un masiv din partea nordică a Trascăului (Munții Apuseni) și se remarcă prin verticalitatea pereților. Astfel, dacă pleci de la 400m altitudine din Sălciua, va trebui să urci 800m diferență de nivel pentru a ajunge la 1228m, cât măsoară Vârful Bedeleu. Normal, urcarea se face în trepte, pe un traseu turistic marcat, dat asta nu te scutește de efortul depus pentru a “cuceri” acest vârf, situat pe un platou cartic spectaculos, cu priveliști deosebite asupra Văii Arieșului.

După e excursie solicitantă cu o zi înainte, de 1 decembrie 2017 pe Vf. Ugerului din Trascău- 1233m, ceasul sună dimineața la ora 5.30!

-Trebuie să fie o greșeală, îmi spun încă cufundat în vise, abia m-am pus în pat!

Este una din puținele zile în care nu am chef de nimic, noroc că acest lucru “se vindecă” rapid, după o cafea aromată. Mă gândesc la traseul de azi, la zăpadă si la peisajul minunat pe care îl vom vedea și la minunații colegi de drumeție!

Pentru mine, a merge pe Bedeleu e ca și cum aș răsfoi o carte de istorie, pentru că e o zonă în care am umblat mult, în toate anotimpurile, cu mulți prieteni, de-a lungul timpului!

Echiparea rapidă și pregătirea rucsacului mă aduc cu picioarele pe pământ, gata de lucru!

Ne întâlnim la autocar iar pe drum moțăim, profitând de întunericul de afară. Întrăm pe Valea Arieșului și încep să povestesc participanților despre zona pe care o vom vizita, despre Bedeleu și despre dificultățile pe care le avem de depășit. Mă simt dator să accentuez aspectele dificile ale zilei, pentru că este un traseu de iarnă cu câteva pasaje dificile. Traversăm puntea peste Arieș, plină cu zăpadă și ne bucurăm ca și niște copii ce suntem de faptul că afară ninge și avem zăpadă, după ce în ziua precedentă găsisem zăpadă doar pe vârf!

Întrăm pe traseul care într-o oră ne urcă la Poiana Șipote, nu înainte de a lua cu noi o cățelușă din sat, care ne va urmări pe tot traseul!
După o oră de urcare ajungem pe platoul Șipote, locul unde se află 3 izvoare carstice- izbucuri. Aceste pâraie ieșite de la baza abrupturilor formează un evantai de cascade, pe care le vizităm.
Deși au debit mic în această perioadă, căderea de apă de 10m înălțime provoacă sentimente de plăcere, de mulțumire în rândul celor care nu se mai opresc din fotografiat.

Între timp, unii și-au luat gustarea de dimineață, prilej pentru cățelușa care ne însoțea să ne arate că știe să latre și să umble din om în om pentru a-și primi recompensa!

Lumea se simte relaxată, încântată de peisaj și cu greu începem urcușul spre Poarta Zmeilor. Prima porțiune, prin pădure, ne dă ocazia să discutăm eterna poveste cu prezența urșilor, presărată cu glumele deja devenite clasice!

Pas cu pas începem a doua etapă prin pădure, cea de urcare abruptă, care ne solicită puțin mai mult și care ne permite, în pauzele dese să admirăm arborii încărcați de zăpadă și pădurea acoperită în întregime cu cațiva centimetri de zăpadă! Peisaj feeric, de mult căutam așa ceva!

Pe când oamenii sperau că ne apropiem de platou, începe „marele grohotiș”, cum l-am numit, o zonă abruptă cu mulți bolovani și urcuș accentuat, în serpentine, dar pe care de data aceasta am parcurs-o puțin mai ușor, datorită faptului că bolovanii erau prinși în zăpadă!

Ajungem la 1000m altitudine și începe partea cea mai dificilă și spectaculoasă a traseului, cătărarea pe stânci! Deși am fost 30 persoane, nu a fost dificil, deoarece toți participanții aveau deja experiența excursiilor anterioare! Teamă a fost doar de partea mea, ca totul să fie ok la urcare! Ceilalți se simt încântați, uimiți și puțin obosiți de urcarea solicitantă.
Suntem între două straturi de nori, un strat blocat în vale, deasupra Văii Arieșului iar celălalt strat deasupra noastră, la aproximativ 1300m altitudine. Jos, la poalele noastre se ivesc mici fărâme de peisaj, care aduc semne de uimire pe fețele participanților!

Suntem suspendați cu aproape 700m deasupra văii, dar vedem doar mici bucăți din traseul pe care l-am parcurs la urcare! Pare aproape imposibil să ajungi aici, dar cu răbdare și curaj totul e posibil, pe un traseu care pe unele porțiuni a fost pus și simplu cioplit în stâncă!

Simt o senzație de ușurare pe fețele colegilor, pentru că am reușit să parcurgem această etapă dificilă! Ajungem la balcon, de unde admiram, în măsura în care ne permite ceața, abrupturile și stâcile printre care s-a desfășurat traseul. Ce sentimente ai după o asemenea ascensiune? Te simți euforic, fericit, vesel că ai reușit să parcurgi un traseu dificil dar spectaculos! Acest lucru se poate vedea pe fața participanților, îmbujorată de la frig dar zâmbitoare, mulțumită!
În câteva minute ajungem la peștera de la Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși), situată la 1100m altitudine, pe care o vizităm, ajutați de frontalale pe care le aveam in rucsaci. Aceasta este o peșteră fosilă (fără curs de apă) și nu necesită echipament pentru vizitare, cu excepția sursei de lumină și a unei atenții sporite la cap, deoarece în unele porțiuni galeria este mai joasă!

Vizităm și portalul de la Poarta Zmeilor, o minunăție creată de natură!

Le reamintesc colegilor de indicatorul hilar de la intrarea în traseu, unde scria următoarele: “Peștera de la Groși- 3 km”. De parcă ar fi drum auto pînă la peșteră! Așa e când derulezi proiecte de promovare turistică din birou, fără să fi umblat pe teren!
Începem urucșul prin pădure spre Platoul Bedeleu, dar nu înainte de a încinge o bulgăreală! Înițiatoarea, ca de obicei este Adina, reamintindu-ne de excursia de exact acum un an de la Muntele Vulcan, unde am prins o zăpadă de pomină, de jumătate de metru!

Drumul nesfârșit prin pădure și graba mea îi contrariază pe unii participanți, dar le spun că mai avem mult de parcurs și coborârea de pe platou va fi dificilă! Orbecăim prin ceața deasă, ajutați de marcaje și GPS și în jurul orei 15 ajungem la baza abruptului, după ce în prealabil am colindat dolinele platoului carstic Bedeleu. După instructajul de „protecția muncii” începem coborârea unui vâlcel abrupt, interminabil. În fruntea grupului, alături de mine se află Tudor, copilul care ne-a însoțit în această excursie și ne-a dovedit ca nimic nu este imposibil! Tudor îi chestionează pe cei de deasupra noastră dacă sunt bine, iar răspunsurile lor adresate unui adevărat căpitan provoacă veselia generală. Aveam impresia că va fi o porșiune dificilă, dar când am auzit ca în grup se spuneau bancuri si era veselie mare m-am convins că participanții nu au probleme și că se simt bine, în putere!

Pas cu pas pierdem în altitudine, dar coborârea nu se mai termină și ne pune la încercare genunchii! După cel puțin o oră de abrupt întrăm într-o zonă de pădure cu traseu întortocheat și câteva trunchiuri care ne barează calea, ca să ne amintim apoi ca nu a fost ușor! Exact când se lasă seara ajungem la Podirei, unde ne intersectam cu traseul care duce de la Huda lui Papară la Șipote! Căutăm cărarea pe care o vom urma și cu mici ocolișuri reușim să alegem traseul corect, care ne duce la Sălciua.

Lăsăm cățelușa acasă, obosită dar sătulă și parcurgem cu mulțumire ultimele sute de metri care ne despart de autocar! Întrăm la căldură și după apelul de seară lumea cade într-o moleșeală provocată de căldura din autocar. Prilej să ne reamintim de clipele frumoase ale excursiei, iar în visul care ne cuprinde să fim mari exploratori care cuceresc creste înalte din Himalaya!
Somnul drumeților este tulburat de ultimele anunțuri înainte de a ajunge acasă, de mulțumirile aduse participanților și de invitația de a se deplasa la Târgul de Crăciun, pentru un vin fiert!
Bine ai venit iarnă, de când te așteptam!

Vino cu noi la munte să îți creezi amintiri frumoase!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.