Cheile Uibăreștilor

Drumeție în Apuseni

Pe văi neumblate

După ce în ianuarie fusesem în cercetare prin zonă, acum am venit pregătiți să traversăm Cheile Uibăreștilor!

Am început cu vizitarea Podului natural Grohot, situat pe același curs de apă, iar apoi am pornit în explorarea necunoscutului.

Am întrebat mulți cunoscuți despre zonă și am aflat de la prietenii din Orăștie că ei trecuseră prin chei cu mulți ani în urmă, prin apă.

Prin chei există un macaj vechi de cel puțin 20 de ani, după cum arată, pe care l-am întâlnit din când în când.

Am mers câteva minute pe versantul drept, pe un plan înclinat și plin de grohotișuri.

Apoi au apărut copacii căzuți, care ne-au îngreunat parcurgerea traseului.

După aceea au apărut pereții verticali și stâncăriile, așa că am fost nevoiți să trecem prin apă, de mai multe ori.

Am pierdut șirul traversărilor, dar a fost o plăcere, pentru că a fost cald și însorit.

Am mers foarte încet, ca să avem timp de admirat și fotografiat.

După aproximativ 3 ore am ieșit din chei și am urmat traseul de întoarcere pe versantul stâng, pe niște tentative de trasee marcate.

Am avut de urcat prin lăstăriș cu țepi, tufe neprietenoase și la final am ajuns pe un drum vechi, suspendat, săpat în stâncă ce ne-a scos în satul Grohot.

Satul Grohot este situat pe vârful muntelui și am descoperit 3-4 case nelocuite.

Am fost întâmpinați doar de un câine prietenos, într-o curte.

De aici am început coborârea la mașini, unde am ajuns după 6 ore de drumeție.

Pe tot traseul parcurs nu am întâlnit nici un om! Liniște totală.

În concluzie, niște chei spectaculoase, pe care cu siguranță le vom mai parcurge.