Drumeție de weekend la munte pe Vf. Igniș-1307m, 23 ianuarie 2021

Am făcut o excursie de weekend la munte cu plecare din Cluj

După mai multe excursii în masive calcaroase, la sfarșit de săptămână iată că mergem pe un masiv vulcanic!

O excursie pe un vârf de 1307m altitudine, ce poate să fie dificil? Așa ar suna întrebarea unui necunoscător referitoare la ascensiunea pe care o pregăteam.

Datele problemei se schimbă când afli că plecarea e la 327m altitudine și difernța de nivel cumulată va depăși 1000m. Dar aste sunt lucruri pentru cunoascători!

Mă pregătesc pentru o excursie pe un vârf unde nu am mai ajuns. De data aceast ne va fi ghid Alex, cunoscătoral zonei, născut și crescut în Baia-Mare, la un pas de munte. Eu voi fi închizător de coloană, să văd și cu e în spatele trupei.

Vremea este destul de instabilă, astfle că după două săptâmâni de temperaturi sub minus 10 grade Celsius, brusc temeraturile au săltat peste zero. Bănuiam că zăpada e udă și ca e aproape dispărută.

Pronim din Cluj la ora 6 și facem o scurtătură înainte de Baia-mare pentru a ajunge mai repede. Ne uităm la temometru și arată plus 8 grade iar iarba este aproape verde! 23 ianuarie!

La ora 9 suntem la locul de întâlnire, în apropierea barajului Firiza, la baza unui alt baraj mai mic, Berdu. Aici lăsăm mașinile și ne echipăm cu parazăpezi și haine groase. Cerul este înnourat și noi ne începem drumeția pe un drum forestier jumătate zăpadă și jumătate noroi. După o oră de mers pe drum începem un traseu prin pădure și zăpada crește, ajungând la 10 cm. Facem pauze dese pentru a putea să mergem cu toții, grupat. Cu toate acestea, 3-4 persoane râmân în urma grupului, nu pot face față ritmului foarte lejer. Lipsa de pregătire, deși erau foarte tineri! Unul se întoarec la mașini după o oră, altul se (mă) chinuie încă o oră. Este foarte masiv, obosește repede și abia respiră. Începem un urcuș accentuat și mă întreabă daca am avut Covid. Îi spun că nu, el îmi răspunde că a avut acum două luni. După un timp, văzând că nu mai poate, îl solicit la stația radio pe Ionuț să vină să luăm o decizie. Eu doream să îl susținem să continue dar Ionuț îl convinge să se întoacă pentru că mai avem mult de urcat și nu va face față. Se întoarce însoțit de un coleg de-al lui, iar noi răsuflăm ușurați. Avea echipament bun, dar nu avea deloc experiență iar până la urmă avea să se dovedească alegera corectă.

Ne continuăm drumul abrupt printr-o pădure de fag și ajungem la o proține de cățărat, cu asigurare. Cei care doresc vor urma acest traseu pe coarda ajutătoare montată de către Alex iar ceilalți merg pe un traseu ocolitor. Eu merg pe coardă, pare ușor dar solul este înghțat, zăpada alunecă și nu mi-am montat ”gheruțele” antiderapante din comoditate. Mă lungesc, atârn și cu multe sforțări și alunecări ajung deasupra. Admir abruptul și îl așteptăm pe Ionuț să strângă asigurarea. Admir peisajul, suntem într-o pădure mare de fag cu mulți bolovani, rocă vulcanică. De aici încolo relieful se schimbă brusc, ajungem la peste 1000m altitudine și trecem pe la baza unor formațiuni stâncoase asemănătoare celor din Cozia sau Ceahlău, bineînțeles din altă rocă, granite și andezite în cazul nostru. Formațiunea se numește Turnul lui Pintea. Admirăm aceste stâncării și vemde în depărtatre releul de pe vârf. Zăpada crește pas cu pas și bate un vânt rece.

Mai avem puțin și ieșim la buza platoului de pe vîrf, de unde vedem Depresiunea Baia-Mare și munții înconjurători. Zăpada nu s-a topit, ajungând la 40-50 cm. Prin zstraturile de zăpadă zărin și câteva urme de ienupăr. Ne bucurăm de aerul curat, ne aruncăm în zăpadă, facem fotografii. Spre nord vedem Munții Maramureșului, spre vest Munții Oașului. Vedem în față, la marginea platoului o altă formațiune numită Piatra Marcului.

Începe să viscolească și zăpada adunată ne pune la încercare. Nu pot să nu remarc ce ușor este în spatele trupei, pe urmele gata bătute, spre deosebire de Alex, care sapă tranșee!

Ne apropiem de Vârful Igniș urcând pas cu pas și în apropiere, pe stânci luăm pauza de masă. Este frig, bate vântul dar nu mai contează. Urcușul ne-a ostenit, așa că fiecare ”roade” conștiincios la gustarea adusă de acasă. Cu un ceai sau o cafea de la termos reglăm temperatura, pentru a fi apți să urcăm încă 50 m până pe vârf. Admiră peisajul spre est, cu Creasta Cocoșului în apropiere, apoi Munții Rodnei cu inegalabilul vîrf Pietrosul Rodnei- 2303m, cel mai înalt vârf al Carpaților Orientali și cu Vf. Toroioaga din Munții Maramureșului. Mai spre est se remarcă Țibleșul.

După ultimele poze o luăm la vale pe alt traseu, la început pe platou și apoi intrăm în pădure, unde găsim un izvor. Începem cu o coborâre dificilă de aproape o oră, printre stânci si bolovani. Ne prelingem la vale, mai alunecăm și ne oprim să admirăm stâncăriile printre care coborâm. Ajungem în sfârșit la un drum care merge 20 de minute pe curbă de nivel. La o curbă, apare un abrupt de sub vârf, care la o mică analiză se dovedește a fi compus din coloane de bzalt! Zona se numește Lespezi. De studiat la vară, când vom avem mai mult timp!

Cu ultimele resurse parcurgem și ultima oră prin pădure și apoi pe drum, până la mașini. Ne-a prins seara pe drum dar suntem mulțumiți de încă o zi deosebtă petrecută în natură! Mai luăm o gistare i ne hidratăm și api la drum, cu mașina. La ora 21.30 am ajuns acasă, obosiți dar încântați.

Ne punem la culcare și visăm despre ziua de azi, nu înainte de a ne gândi la următoarea excursie.