Excursie de weekend la Petreasa, Munții Apuseni

Excursie de weekend la Petreasa, târâmul zăpezilor (Munții Apuseni)

 

Până în 2014 când a căzut avionul în zonă, Petreasa (Munții Apuseni) era o zonă puțin cunoscută. De atunci, a cunoscut o dezvoltare puternică, datorită drumului care duce până la locul accidentului. Între timp, s-a asfaltat și drumul de la Poiana Horea până în satul Horea, peste Pasul Ursoaia- 1320m.

O nouă excursie de iarnă organizată, la munte!

Fiind iarnă și drumul înzăpezit, am ales să urcăm din Poiana Horea, prin pădure.  Am pornit de la temperatura de zero grade din Cluj dar fără zăpadă și pe măsură ce am urcat a început să apară și zăpada. De la la Beliș mergem spre lacul Beliș-Fântânele pe un drum acoperit de zăpadă care cred ca era foarte bun de … sanie. Ajungem cu greu la Poiana Horea din cauza drumului și la ora 10 pornim spre Petreasa pe un drum forestier. Startul este de la altitudinea de 1100m. Ne aflăm în mijlocul Munților Apuseni. Primul kilometru este umblat de mașini, iar apoi pas cu pas zăpada începe să crească. Suntem patru organizatori în grup, eu merg în față însoțit de Ionuț, Mihai la mijloc și Liviu închide plutonul. Trecem pe la ultimele case înșirate pe vale și la o confluență de pâraie urmăm un drum care intră pieptiș în pădure. Zăpada are cam 30 cm și peisajul este de vis: nici o urmă de om sau animale și brazii încărcați cu zăpadă. Înaintăm cam două ore prin pădure admirând peisajele de basm create de zăpadă și pădure și la un moment dat auzim zgomot mare de motoare prin pădure. O gașcă de snow-mobile, vre-o 10 bucăți, trec prin mijlocul nostru cu zgomot mare și lăsând un miros de benzină pe care l-am simțit cel puțin o oră. Să recapitulăm: ne aflăm într-un parc natural cu administrație, unde este permis accesul doar pe poteci turistice macate și este interzis accesul motorizat și te trezești că ești călcat de motoare. Cum vi se pare?

După încă o oră ajungem în golul alpin la 1560m. Peisajul este de deșert: zăpadă peste tot și vînt care suflă viscolind zăpada. Mergem până la cabana clubului, în construcție, unde ne adăpostim în pod, pentru a servi masa. Mâncăm sandvicurile și pornim din nou prin nămeți. Zăpada era cam 50-60 cm și nimeni nu prevedea ce avea să urmeze. Pornim spre vest, pe marcajul de creastă- bandă roșie al Muntelui Mare. Normal ca nu se mai văd marcajele, suflă vântul, viscolește zăpada și reușim să ne abatem de la traseu și să intrăm în grădinile oamenilor, deoarece gardul era îngropat în zăpadă. Tocmai în acest moment GPS-ul meu o ia razna, astfel că suntem nevoiți să ghicim cam pe unde este drumul de vară. Ne menținem la 1500m și cu eforturi mari reușim să descoperim traseul, meritul avîndu-l Tudor si Mirel, care au mers în față săpând tranșee la propriu în zăpada de un metru. Am încercat și eu să merg primul și la un moment dat când m-am sprijinit pe bățul de munte care avea un metru, acesta a dispărut în zăpadă. Echipei de vârf i se alătură și Attilla și Marius precum și două fete, Cristina și Daniela, care fac cu schimbul la deschiderea drumului. Bravo! Mergem o oră și jumătate tot așa prin nămeți și când ajungem la sălașele de vară de la Dealu Coachii mai prindem și câteva rafale de vânt care ne ventilează! La Dealu Coachii urmează să prăsim banda roșie și să urmăm traseul marcat cu punct roșu, moment în care profităm de pauză ca să ne facem o fotografie cu Bernie, apărut între noi în timp ce ne odihneam! La clasica întrebare “cât mai avem ?” răspund invariabil: o oră, chiar dacă mai avem două ore de mers.

Apoi pornim la vale prin pădure și zăpada scade cu greu. După încă două ore de mers prin zăpadă ajungem la punctul de sosire osteniți dar fericiți de o zi minunată de iarnă cu peisaje ca în povești.

Ce am învățat de la această excursie?

-Ca urmare a schimbării circulației maselor de aer și a precipitațiilor care înainte veneau dinspre nord-vest iar acum vin dinspre sud-est, nivelul zăpezii este mai rdicat pe culmile sudice.

-În zona Petreasa este un pol al precipitațiilor, nu poți compara cu ce este la oraș sau în Trascău, de exemplu, unde zăpada s-a topit.

-Deși pentru unii care au mai fost pe munte traseul a fost ușor, pentru câțiva începători sau cu condiție fizică mai slabă traseul a fost destul de solicitant.

-Și nu în ultimul rând, am învățat să lucrăm în echipă la săpat “tranșee” și să ne ajutăm unii pe alții.
Te invităm și pe tine să vii alături de noi la munte!

Leave a reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.