Trufe Romania

La cules de trufe

La cules de trufe

Auzisem de mult de trufe dar niciodată nu le-am văzut în natură.

Cu ocazia vizitei mele la Cheia de la sfarșitul lui decembrie 2019 m-am întâlnit cu vecinul nostru Norbert, de la care aflasem că se ocupă cu colectarea trufelor, cu ajutorul celor doi câini din rasa Lagotto romagnolo pe care îi are. Așa că l-am invitat la noi la școală la o discuție și l-am rugat să mă ia și pe mine la o tură.  A doua zi dimineața, pe un frig umed, am plecat împreună spre Cheile Pravului.

Ritmul alert al cățeilor care erau pe modul “caută” a facut ca după 15 minute să gâfâi în urma lor. Străbatem Cheile Bălții cu atenție, pe poteca ce se îngustează și ajungem la strâmtoarea unde cărarea este suspendata la 3-4 metri deasupra apei și orice pas greșit îți poate provoca o baie în apa înghețată! Traversăm cu dificultate porțiunea de 4-5 metri și ieșim în poiană, unde descoperim rămășițele caselor de pe vremuri și îi povestesc lui Norbi ce viață era aici acum 20-30 de ani. Acum au mai rămas doar urmele grajdurilor de lemn!

Mergem mai departe și ajungem la confluența Pârâului Pravului cu Mogoșul sau Valea Barnii, cum se numește valea în această zonă.  Travesrăm pârâul, lat de 4-5m pe pietre și pe gheață, totul este alunecos și umed. După aceea urmează traversarea pârâului Pravului, căci am aterizat pe partea opusă potecii. Începem urcușul prin valea îngustă, sărind pe pietre sau cățărându-ne pe deasupra văă, care este tot mai inaccesibilă, plină de cascade mici și bolovani tot mai mari! În acest timp, cățeii aleargă amețitor pe lângă noi, căutând arome pe care numai ei le simt.

Prima trufă

Nu trec mult timp și vedem că unul din câini a găsit prima trufă! Cei doi câini se numesc Ody si Kiskutya și sunt foarte prietenoși! Ody să scurme cu lăbuțele iar la comanda lui Norbi se oprește, așteptând liniștit să vină stăpânul, cu unealta lui sub formă de harpon, tocmai bună pentru a extrage trufa. Mergem amândoi la 10 metri de unde ne aflam, în pantă și găsim prima trufă ascunsă la 10 cm adâncime. Norbi o scoate, ajutat de harpon și mi-o dă să o miros. Miroase a benzină, la prima impresie! Un miros strident, de parfum. Norbi îmi spune că aceste trufe emană un miros similar celui de vier de mistreț, astfel că femelele de mistreț scurmă după trufă! Altă posibilitate să le găsești nu e, deoarece ele se află la cel puțin 10 cm sub sol. După găsirea unei trufe câinele primește drept recompensă o bobiță de hrană pentru câini și o mângâiere. Oricum, cred că pentru ei nu este importantă recompensa ci faptul că merg la vânătoare!

Astfel, află faptul că pentru a descoperi trufele, câinii trebuie dresați de la naștere! Mergem mai departe prin chei, până la bolovanul care ne barează calea! Pe dedesubt nu se poate trece, iar pe deasupra eu nu mă avânt, căci e foarte alunecos. Norbi merge mai departe căteva minute iar eu îl aștept. Apoi ne întoarcem la vale, până la locul fostului izvor, în căutarea unei poteci care să ne scoată din chei. Între timp cățeii mai găsesc câteva trufe, din care Kiskutya se mai și înfruptă, dacă stăpânul nu e aproape, să îl oprească.

Așa cum se știe, trufele trăiesc în simbioză cu arborii, de la care primesc substanță organică iar în schimb oferă minerale din sol. Relația nu este dăunătoare pentru nici una dintre specii! Această relație se numește micoriză. În cazul nostru, în zona vizitată este vorba de o micoriză între trufe si fag!  Câinii aleargă neobosiți prin pădure și din când în când simt aroma trufelor. Atunci fug spre locul identificat și încep să sape disperați, până găsesc trufa. În mod normal ei încearcă să o scoată cu ghearele și de multe ori o rup, dar stăpânul îi oprește de fiecare dată la timp, astfel că am ocazia să văd cum arată o trufă în pământ. Este sub stratul de frunze de 2-3 cm și sub 10 cm de sol, de culoare inchisă și de forma unei bile cu diametrul intre 4-6 cm, cum ai norocul. Am identificat 3 specii de trufe și anume:

– Tuber uncinatum, denumită în popor trufă burgundă sau trufă de toamnă

-Tuber mesentericum– trufă gazoasă, trufă încrețită sau trufă mezenterică. Mesentericum- lobat.

În literatura de specialitate se spune că cele două specii sunt “aproape ]nrudite, dar nu identice”

-Tuber excavatum– trufă scobită.

Am îmțeles că prețul acestor trufe ar fi în jur de 300-400 euro/kg.

Din cele 3 specii am mâncat din primele două, cea de-a treia fiind catalogată drept slabă in comparație cu primele două. O să vă descriu la final “dezmațul culinar”!

De la izvor căutăm continuarea vechii poteci care să ne ducă spre versantul drept al Cheilor Bălții și după câteva minute de cățărat pe versantul abrupt descoperim drumul nostru, care ne duce în poiana unei foste așezări, la altitudinea de 700m. Admirăm cum în locul acesta izolat cineva și-a construit o gospădărie și ce multe lucruri faine avea pe lângă casa cu un peisaj deosebit: pădure de pin, pășune, stâncării, livadă de pruni, izvor. Din păcate acum nu a mai rămas nimic, doar niște bîrne căzute și fundația de piatră care să aminteasc de trecut.

Mai mergem o sută de metri pe cărarea care devine drum și dăm de traseul tursitic de la Cheia la Intregalde, de unde avem o amplă perspectivă asupra Cheilor Pravului, Cheilor Bălții aflate sub noi și a Cheilor Rîmețului, cu Vf.Vulturul. Spre nord zărim versantul drept al cheilor cu Vf. Tarcău și mai spre stânga satul Brădești, aflat în înșeuarea munților. Spre nord- vest zărim abrupturile Cheilor Geogelului cu Piatra Nicaia- 1009m și satul Ponor.

Degustarea

Ne continuăm drumul în comborâre spre Cheia, dar părăsim traseul și mergem să îi arăt lui Nobert traseul fostului drum de care, abandonat de peste 20 de ani. Îl găsim cu greu, prin tufe și prin pădure și urmăm pas cu pas ruta, prin pădure. Nici nu intrăm bine în pădure și câinii descoperă alte trufe! Il rog pe Norbi să mă lase să vad cum arată trufa în pământ, căutând legatura cu arborele, care se face prin niste firicele mici. Acum mă declar mulțumit, a meritat efortul! Continuăm coborîrea și în 15 minute ajungem la școală cu “prada”.

Fane, colegul nostru, se bucură că ne vede iar Norbi spală trufele, care erau pline de noroi. Deși afară temperatura era sub zero grade, la adîncimea la care erau trufele solul nu era înghețat. După o sesiune de fotografiat și studiat trufele, trecem la distracție: preparăm ouă umplute, cu trufe pe deasupra. Am studiat corpul trufelor și prezintă o structură sferică calcaroasă, albă, ca un schelet, iar în rest am înțeles că se află sporii! Foarte interesanta structura!

Apoi pregătim ouăle umplute și Norbi pregătește toare trufele pe care le-am cules: o parte le rade prin răzătoare iar altă parte o taie feliuțe. A urmat masa festivă, unde ne-am înfruptat din bunătățile găsite.  Au fost delicioase! Abia aștept să merg cu Norbi la următoarea tură de trufe. Am aflat ca în zona mai joasă există altă specie de trufe,

P.S. A doua zi, am găsit pe niste cioate de soc o mulțime de exemplare de Urechi de lemn- Urechea lui Iuda (Auricularia auricula-judae), o cipercă deosebită. Nu am cules-o, dar data viitoare nu mai scapă!

Aici gasesti mai multe imagini:

https://www.facebook.com/pg/ClubulMontanApuseni/photos/?tab=album&album_id=3526982637376688

Aici gasesti si un video:

Un filmulet despre prima mea experienta la cules trufe. Multumiri vecinului de la Cheia, Norbert Tinca. Voi reveni cu povestea si cu multe imagini!

Publicată de Dan Moisa pe Marţi, 14 ianuarie 2020

Dan Moisa, 21 ianuarie 2020

 

Leave a reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.