Cheile Rametului reprezintă cel mai mare obiectiv natural al părţii centrale a Trascăului. Datorită elementelor pe care le găzduieşte, Cheile Râmeţului au fost declarate rezervaţie naturală complexă. Accesul se face pe drumul judeţean asfaltat care pleacă din Teiuş, cale de 18 km până la Mănăstirea Râmeţ. Apoi, de aici vom continua pe drumul pietruit încă 4 km.
Pe drumul spre Cheile Râmeţului (Rîmeţului) putem găsi cazare la Cabana Râmeţ, care se află la 400 m de Mănăstirea Râmeţ.
Dacă sunteţi cu cortul, puteţi campa la intrarea în Cheile Râmeţului, unde există un loc de campare (neamenajat) sau pe marginea râului, unde găsiţi loc de cort.
Datorită reliefului, cheile se pot parcurge doar prin traversarea pe cursul apei, pe timpul verii.
Pe prima porţiune există o amenajare cu bride şi cable de oţel care permit vizitarea cheilor pe timp de vară până la celebrul portal al cheilor şi până la porţiunea numită “la cuptor”.
Atenţie !
De aici încolo, vizitarea cheilor presupune traversarea pe cable suspendate şi pe firul apei, în unele porţiuni apa ajungând până la 2 m adâncime !
Mai există un traseu, denumit “Brâna caprei” , care porneşte din chei, dinainte de portal, urcând puternic pe nişte cable.
Acest traseu străbate cheile pe o cărare suspendată cu 100 m deasupra apei, oferind peisaje superbe asupra cheilor.
Traseul nu este amenajat pentru turişti, presupunând pasaje de căţărare pentru depăşirea unor obstacole, aşa că este recomandată parcurgerea lui doar pe vreme bună şi doar de către cunoscători ai zonei sau de către turişti antrenaţi !
După 2 ore de traversare a cheilor, ieşim din chei şi ajungem în satul Cheia, locul unde se despart marcajele turistice: pe marcajul cruce albastră ajungem în 4 ore la Huda lui Papară şi în 5-6 ore la Sălciua, iar pe marcajul triunghi albastru se ajunge în 3 ore la Întregalde.
Rezervaţia naturală Cheile Râmeţului
Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexă; reprezintă un peisaj pitoresc şi foarte puţin modificat de către om, înscris în calcare, care conservă o serie de plante rare, printre care numeroase monumente ale naturii.
Situaţia administrativă: Comuna Râmeţ, satul Cheia.
Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat (Consiliul local) şi parţial domeniu particular; neproductiv (stâncărie).
Poziţia geografică: Cheile Rîmeţului sunt situate în partea central-estică a Munţilor Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în avale Valea Mănăstirii, iar în amunte Valea Mogoşului; altitudine maximă 1189 m, altitudine minimă 530 m.
Suprafaţa şi limitele: 150 ha. În partea de este şi de vest rezervaţia este delimitată de glacisul care înconjoară versanţii abrupţi ai masivelor calcaroase Uzmezeu la nord, Fundoi la sud şi coboară vertiginos în Valea Geoagiului. Limita nordică este formată de liziera ce desparte marginea abruptului calcaros de pădurea din apropierea cotei de 1135 m şi se continuă spre est şi spre vest la marginea abruptului, iar cea sudică o constituie, de asemenea, marginea unui mic platou calcaros cuprins între cotele 1158 m şi 1166 m, dominate de vârful Piatra din Chei (1189). Zona tampon o constituie o fâşie lată de circa 200-300 m, care înconjoară zona strict protejată şi cuprinde în cea mai mare parte pădurea limitrofă, inclusă de silvici în Clasa I de protecţie, şi câteva areale cu păşuni şi fâneţe.
Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969; Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.
Structura şi evoluţia componentelor naturale:
- Geologia. Rezervaţia este constituită din calcare masive de vârstă jurasic superioară. În vestul lor predomină conglomerate, gresii, marne şi marnocalcare cretacice, iar în est bazalte mezozoice.
- Relieful este reprezentat prin cele două masive calcaroase Uzmezeu la nord, ce culminează la 1135 m şi se continuă printr-o înşeuare cu Vf. Tarcău (1217 m), şi Fundoi la sud care este dominat de Vf. Piatra din Chei (1189 m) şi de Vf Vulturu (1166 m). Ele constituie resturi ale unui vechi platou calcaros, în care Valea Geoagiului şi-a săpat o cheie deosebit de pitorească. Ca urmare a intensei carstificări, se întâlneşte o întreagă gamă de forme carstice: versanţi abrupţi şi golaşi, vârfuri ascuţite şi sub formă de turnuri, creste, doline, peşteri-, portaluri şi ulucuri, precum şi numeroase acumulări deluvio-coluviale sub formă de grohotişuri şi blocuri.
- Clima este influenţată de circulaţia maselor de aer atlantice şi altitudinea relativ joasă la care se află rezervaţia. Temeperatura medie anuală oscilează între 6…8°C, temperatura medie a lunii iulie între 16…18°C, iar cea a lunii ianuarie între -3…-4°C. Amplitudinea medie anuală atinge 18…20°C. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 700-800 mm, atingând în zonele mai înalte 1000 mm.
- Hidrografia. În cuprinsul rezervaţiei predomină circulaţia subterană, cu excepţia pârâului Geoagiului (Mănăstirii) care străbate Cheile Rîmeţului şi care colectează pâraiele Brădeştilor şi Pravului la vest şi pârâul Vulturului la sud-est, precum şi alte pâraie mai mici cu scurgere temporară.
- Solurile predominante sunt constituite din rendzine, cu apariţia frecventă a rocii la zi, a grohotişurilor şi a stâncilor calcaroase. Pereţii cheilor sunt lipsiţi de stratul de sol, iar pe unele poliţe sau brâne s-au dezvoltat soluri humico-calcice, foarte subţiri, constituite dintr-o pâslă de rădăcini şi resturi organice. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite şi litosoluri.
- Vegetaţia. Vegetaţia se află în etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun (Quercus petraea). În cuprinsul cheilor îşi găsesc condiţii optime de dezvoltare o gamă largă de elemente floristice, realizându-se un interesant amestec de specii cu diferite cerinţe ecologice. Astfel, alături de unele specii alpine ca Ranunculus oreophilus, Arabis alpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus, Leontopodium alpinum se întâlnesc un număr mare de elemente relativ termofile, dintre care sunt menţionate Silene bupleroides, Linum flavum, Sorbus graeca, Allium flavum, şi carpato-balcanice, cum ar fi Taraxacum hoppeanum. Marele interes ştiinţific acordat Cheilor Râmeţului rezidă în numeroasele specii endemice sau rare ce se întâlnesc aici şi a căror semnificaţie fitogeografică este deosebită. Aşa sunt, de exemplu, speciile endemice: Dianthus spiculifolius, Silene dubia, Aconitum moldavicum, Hepatica transsilvanica, Cardamine glanduligera, Viola jooi, Sorbus dacica, Cephalaria radiata, Campanula rotundifolia ssp. kladniana, Centaurea pinnatifoida, Cirsium furiensis etc, precum şi o serie de specii rare ca: tisa (Taxus baccata), priboiul (Geranium macrorrhizum), papucul doamnei (Cypripendium calceolus), Aquilegia nigricans ssp. subscaposa, Viola biflora, Daphne cnerorum, Geranium macrorrhizum, Sparganium neglectum, Typha shuttleworthii, Herminium monorchis etc.
Starea actuală a rezervaţiei poate fi apreciată drept mulţumitoare datorită faptului că presiunea turistică este relativ scăzută datorită distanţei faţă de centrele urbane şi dificultăţilor întâmpinate la traversarea sectorului de chei (circa 1 km accesul se face prin albia pârâului în perioadele secetoase), precum şi inaccesibilităţii pereţilor abrupţi ai cheilor.
Pericole care ameninţă rezervaţia:
- eroziunea puternică a solului şi degradarea învelişului vegetal datorită păşunatului;
- culegerea de plante rare şi antrenarea unor grohotişuri de unii turişti mai întreprinzători şi dornici de ascensiuni;
- construirea de vile sau case de vacanţă în imediata apropiere a rezervaţiei, respectiv în zona tampon;
- practicarea turismului neorganizat.
