Categoria şi importanţa rezervaţiei: botanică, conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici lăşcuţă. Este un perimetru care se află în grădina unui localnic din Tecşeşti precum şi în împrejurimile acesteia.
Nefiind înconjurată de păduri, credem că terminologia de „poiană” nu se prea poate aplica în cazul de faţă, în fapt categoria de folosinţă a terenului de aici fiind mixtă (livadă şi fâneaţă). De fapt, aceasta a fost preluată pentru mai toate ariile protejate cu narcise din România, pornind de la cel mai cunoscut teritoriu de acest fel, Poiana cu narcise de la Vad, din Depresiunea Făgăraşului.
Narcisa nu este o specie rară în munţii României, şi pe alocuri apare şi în spaţiile colinare adiacente munţilor. (Continuare după galeria de imagini).
{gallery}poieni{/gallery}
În arealul Piatra Cetii – Cheile Tecşeştilor apare în foarte multe locuri. Specia are însă o mare valoare estetică iar prezenţa ei în generă arată ecosisteme bine păstrate.
Poziţia geografică: rezervaţia se află în partea centrală a Munţilor Trascăului, în apropiere de Muntele Piatra Cetii, la altitudinea de 950 m, în satul Tecşeşti.
Porţiunea în care se mai păstrează în prezent din abundenţă narcisele ocupă o suprafaţă foarte mică, circa 1 ha.
În prezent, rezervaţia se întinde până la gardul care separă livada de păşunea comunală, deci nu urmăreşte o limită fizico-geografică precisă. În ultimii 4 ani, datorită reducerii păşunatului, am constatat o creştere semnificativă a apariţiei narciselor pe păşunile din Tecşeşti.
Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969, Decizia nr. 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.
Structura şi evoluţia componentelor naturale:
Geologia
Calcar de vârstă jurasică.
Relieful
Este o suprafaţă slab înclinată, la obârşia unei vâlcele care coboară spre Valea Cetii. Arealul în care se află rezervaţia corespunde cu o porţiune mai coborâtă a cumpenei de apă dintre Valea Cetii şi Valea Gălzii, cuprinsă între vârfuri mai înalte Piatra Cetii (1233 m) spre est şi Fulgerişte (1148 m) spre vest.
În acest sector, cu toate că şi versantul către Valea Cetii este destul de puternic înclinat, versantul opus, către Valea Gălzii, are o înclinare mult mai mare, fiind pe mari porţiuni mărginit chiar de abrupturi stâncoase, ceea ce creează o asimetrie pronunţată a culmii.
Hidrografia
Clima prezintă caracter montan, cu media anuală a temperaturii aerului de circa 8°C, se caracterizează prin temperaturi relativ ridicate vara (circa 19°C în luna iulie), datorită poziţiei în marginea estică a Munţilor Apuseni, unde se resimt efecte de foehn. în schimb, iernile sunt destul de reci (temperatura lunii ianuarie fiind de circa -2°C) şi cu zăpezi abundente. Media anuală a precipitaţiilor este de circa 700 mm.
Solurile
În rezervaţia sunt soluri rendzinice reavene, cu umiditatea mijlocie, foarte favorabile pentru dezvoltarea narciselor.
Vegetaţia
Rezervaţia se află în etajul pădurilor de fag (Fagus sylvatica), care însă pe suprafeţele mai domoale au fost în mare parte înlocuite din vechi timpuri cu pajişti secundare, folosite ca păşuni. Aceste pajişti sunt alcătuite predominant din graminee mezofile, speciile dominante fiind Festuca rubra şi Agrostis tenuis. În trecut, narcisele erau abundente în toate aceste pajişti, arealul Tecşeşti-Fulgerişte-Bigla Mare fiind citat în literatura botanică printre cele mai reprezentative areale cu narcise din Munţii Apuseni, însă datorită păşunatului excesiv, numărul lor a scăzut foarte mult, în multe sectoare fiind aproape total dispărute.
Pentru campare, puteţi solicita familie Petric să vă găzduiască în casa lor sau puteţi înnopta în şură sau cu cortul.
În prezent, o populaţie abundentă de narcise se mai întâlneşte doar în livada care constituie perimetrul actualei rezervaţii, unde terenul a fost îngrădit.
Aici, în asociaţie cu Agrostis tenuis, alături de narcise apare din abundenţă şi o altă specie ocrotită, bulbucii de munte (Trollius europaeus), dar şi o serie de specii caracteristice pentru pajiştile montane ca Dactylis glomerata, Anthoxanthum odoratum, Poa pratensis, Bromum arvensis, Trifolium montanum,
T. pratense, T. repens, Lotus corniculatus, Taraxacum officinale, Betonica officinalis, Laserpitium latifolium, Primula officinalis, Veronica chamaedrys, Hieracium sp., Colchium autumnale, Centaurea austriaca ş.a.
În ultimii ani, se constată însă o scădere a presiunii pastorale şi o uşoară tendinţă de regenerare a narciselor; dacă s-ar extinde regimul de ocrotire, s-ar putea realiza o refacere a acestei asociaţii de mare efect peisagistic. Perimetrul ocrotit, în afara prezenţei speciei Narcissus poeticus ssp. Stellaris, nu are alte aspecte interesante. Este în fapt o livadă instalată pe o pajişte de firuţă roşie şi iarba vântului, Agrostio tenuis – Festucetum rubrae puternic ruderalizată ca urmare a păşunatului ocazional şi datorită depozitării ocazionale a unor resturi menajere prin împrejurimi, fapt ce favorizează invazia speciilor antropofile.
Pe viitor s-ar putea lua în considerare aici un perimetru agroturistic mai complex, exemplar pentru Apuseni, alcătuit din gospodăria tradiţională a localnicului „nea Petric” care să includă ca punct de atracţie şi acest pâlc de narcise. Ceea ce s-ar putea studia, ca un fapt curios, este elucidarea modului în care populaţia de narcise a putut supravieţui atât de bine în condiţiile unui impact antropic destul de intens (ea find inclusă total într-o gospodărie) cu efective bogate.
